Dragostea nu se explica, ea se simte.

 Hi!

 'Perseverenta e valabila si in dragoste.'

       Imi intra aerul rece de afara prin geamul rabatat de mama ca sa intre aer proaspat. Asta declanseaza trezirea mea brusca. Ma uit la ceas, vad ca nu mai are baterie si imi zic, oricum e sambata. Ce poate fii atat  de important? O ora in plus de odihna nu strica nimanui.
      Nu trebuie sa se activeze neaparat lenea, dar lucrurile pe care iti place sa le faci , realizezi ca le-ai lasat doar pentru weekend. Yeap,unfortunately. Deschid laptop-ul sa vad ce mai e nou pe facebook si vad, iar o poza cu Ea. Si de aici ziua ia o intorsatura ''brusca''.
      Si clar de mancare nici nu mai e loc, dupa ce am vazut-o pe ea, intr-o poza. :(  Incerc usor sa-i transmit parca prin telepatie unele ganduri de-ale mele.

     Draga,

   Este foarte greu sa imi dau seama de  unele lucruri pe care tu le faci. Iti creezi propriul orizont, fara sa iti pese de cei din jur. De ce? Nu integi, m-am atasat de zambetul tau si de chipul tau mirific, mai simplu spus, m-am ''imprietenit'' cu acest ''tot'' al tau. Imperfectiunea deja, nu te mai caracterizeaza.

   In weekend nu ma mai simt liber. Gandul meu e prizonierul  frumusetii  tale. Creierul nu-mi  lasa corpul  sa isi faca temele,treburi   si alte cele , el imi reaminteste intotdeauna de tine, imi aduce parca  in fata ochilor fotografia cu armonia fetei   tale.

  Cheful trezirii de dimineata  devine din ce in ce mai greu. Stau in pat, ma uit pe tavan si ma intreb ‘’Oare ce face acum?’’

   Ca si incheiere, vreau sa iei atitudine cu comportamentul tau Fabulos. Nu-l mai lasa sa imi fure privirea ori de cate ori trec pe langa tine. 

  Aaaa, da , astept buclele alea J)Oricum tu stii, ca iti sta bine indiferent de ''stilul'' pe care il adopti.

 Pace! Si Iubiti-va! 

SUNT EMINESCU :)

Hi!

         După rezistenţele pe care le-a întâmpinat în timpul scurtei şi chinuitei lui vieţi, omul Mihai Eminescu s-a impus fulgerător, neamului întreg. Nu ştiu de s-ar fi gasit rostul numararii exemplarelor tiparite  din Poeziile lui Eminescu. Dar în mai puţin de o jumătate de veac, poeziile acestea au fost reproduse în multe zeci de ediţii, de la modestele tipărituri populare până la admirabila ediţie critică a Revistei  Fundaţiilor Regale, îngrijită de Perpessicius. Astăzi, după ce-au cunoscut atâtea culmi şi atâtea onoruri, Poeziile lui Eminescu, cenzurate în ţară, apar aşa cum le vedeţi, în haina sfioasă a pribegiei. Gloria lui Mihai Eminescu ar fi fost poate mai puţin semnificativă, dacă n-ar fi luat şi el parte, de peste veac, la tragedia neamului românesc.

        Ce înseamnă pentru noi toţi, poezia, literatura şi gândirea politică a lui Eminescu, o ştim, şi ar fi zadarnic s-o amintim încă o dată. Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga şi Tudor Arghezi până la Vasile Pârvan, Nae Ionescu şi Lucian Blaga, poartă pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaineitate şi atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu. Îl iubim cu toţii pe Creangă, învăţăm să scriem de la Odobescu, ne straduitm sa-l respectăm pe Titu Maiorescu şi anevoie putem lăsa să treacă mult timp fără să-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare dintre  noi, altceva. El ne-a relevat alte zări şi ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi.

        El şi numai el, ne-a ajutat să înţelegem bătaia inimii. El ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român.

        Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit luceafar  pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupţi de pământ şi de neam, regăsim în tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munţilor noştri şi de la melancolia mării noastre, până la cerul nopţii româneşti şi teiul înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne simtim, ne reintoarcem si ramanem pentru totdeauna acasa.

      Avem tot Universul propriu in aceste cateva zeci de pagini si in cuvintele lor,cuvinte pe care parca,o mana harnica si iubitoare de frumusete si adevar le-a tiparit si  le împarte astăzi în cele patru colţuri ale lumii, peste tot unde ne-a împrăştiat pribegia. 

   Pace! Si Iubiti-va!

De ce te simt aproape dintotdeauna? De ce mă privești profund?

 

  După zile întregi mă simt spulberat de iubirea pe care ți-o arăt zi de zi.
   Am încercat sa trec peste, să te uit, dar nu pot, înțelegi?
   Rămăn de cele mai multe ori surprins de frumusețea cuvântului rostit de tine, îmbălsămat de parfumul pielii tale fine.   Mă simt copleșit de privirile tale misteriose, atrăgatoarea, pline de speranță si armonie. Tu, reprezinti Soarele alături de celelalte corpuri cosmice care roiesc in jurul sau.
   În fiecare zi te redescopăr, văd altceva prin ochii tăi caprui, prin buzele tale roșii ce reușesc să mă intrige, să mă țină în suspans. Ai un suflet bun, ești o iubitoare de oameni convinsă, te simt. Îti urmăresc fiecare gest, pas, Totul. Dupa conversațiile cu tine rămâne un dor adânc in trup si suflet, simt că te pierd, nu vreau "să imi scapi printre degete". M-ai fermecat, ai reușit. Ai scos monstrul din mine, ai reușit. Gândul imi este doar la fața ta liniștitoare și veselă după ce ne despărțim și fiecare o ia spre casă.
     Înăltimea ta e copleșitoare, mă simt un uriaș in preajma ta. Ar trebui să te simți in siguranță.
      Există vreo șansă să primesc vreun răspuns? Te aștept cu brațele deschise de multă vreme, mi s-a făcut dor de tine, de tiparul omului sensibil, de glasul tău plăpând. De absolut tot.
      Azi, ne-am vorbit, în sfârsit dupa mult timp, așteptam de ceva vreme. Mi-a plăcut, m-ai făcut să mă simt bine, special, mi-ai rearătat privirea ta magică de felină. Am râs un timp. Te-am văzut când iți mușca-i buza de jos, când te-ai înroșit toată în obrăjori, frumoaso. 
       Ține minte, locul ocupat de tine în  inima mea nu va fii nicioadata înlocuit de altcineva, vei rămâne la fel ca în prima zi când te-am cunoscut în adâncul sufletului meu.
       Te iubesc!

  
      Pace! Și Iubiți-vă!
  

Orele târzii sunt momentul oportun, ce nu știi?

  Bună dimineața

   'Faci ce iți place la orice oră.'  :)

   Simt cum corpul meu are nevoie de odihnă, se dezintegreaza, puțin câte puțin, dar subconștientul nu-i dă pace și nu il lasă sa iși dea "Shut Down". Există o luptă de ani de zile intre acestia. Ok, ăsta este un alt subiect.
    Nu puteam sa adorm sui sa nu povestesc despre un nou "eveniment" propus de profa de română. Acest eveniment are ca scop celebrarea lui Mihai Eminescu. Noi, cei propuși pentru a merge acolo trebuie sa pregatim poezii, eseuri și tot felul de lucruri interesante despre viața si modul in care a reușit Mihai Eminescu sa îmbunatățească lexicul limbii române.
      Totul se va desfășura la "Cenaclul de seara" cu oameni foarte pregatiti, oameni de "litere", de unde chiar ai putea să inveti cate ceva. E bine, că avem dreptul la replică. Acolo, ni s-a explicat de catre  profa că nu există granițe in ale exprimării opiniei proprii. 
      Sunt foarte curios ce va ieși, mai ales atunci cand se va face liniște profundă, și tu, cu lucrarea in față va trebui să o citești mulțimii.
        Pace! Și Iubiți-vă!

Ceva mai vechi, si prafuit cum ar fi ''Ce e dragostea?''

                                                           Ce e dragostea?  

         După părerea mea, dragostea este acel sentiment care te cuprinde din toate colțurile. Dragostea nu are o definiție anume, ea e simplă, dar pentru mulți, foarte greu de întețeles. Dragostea poate fi pufoasă, frumoasă, dar câteodată poate lăsa răni adânci sufletului și organului vital - inima. Dragostea se exprimă prin fluturi în stomac si prin gândurile de revedere ai persoanei iubite.
           Ea nu întreabă nimic vine deodata si dacă nu ai ''grijă'' s-ar putea să plece.
Totul depinde doar de noi.
            Unele persoane când aud ceva legat de cuvântul dragoste se gândesc la o persoană foarte dragă pentru aceasta, iubit/ă, un membru al familiei sau la un prieten în care poți avea încredere. Multi  dintre noi avem în cap ideea că dragostea este un caracter, o atitudine, alții că ar fi poate un produs al voinței.
            Dragostea la adolescenți ține puțin în unele cazuri, dar există și excepții, normal. Noi, adolescenții ne dedicăm foarte mult relației, implicăm sentimente, și normal  experiente trăite de alții cum ar fi încercarea de a imita persoanele adulte prin comportament, gândire, deși de obicei nu ne prea reușește să facem ca alții. O ''regula'' importantă este cea care spune 'fă ceea ce simți, nu ceea ce fac alții'.
            Eu consider că în strânsă legătura cu dragostea se leagă ''dusmanul'' nostru -  orgoliul. După cum au arătat mai multe studii orgoliul este mai pronunțat la bărbați. De ce? nu stiu. Orgoliul în unele situații, ne poate crea o dezamăgire profundă. Dacă nu lași de la tine, cu siguranță persoana de lângă tine nu iți va acorda vreo șansă. ''Garda'' trebuie lăsata din ambele parti, ca totul sa mearga bine între doi oameni.
            În concluzie, experiența mea de viață în ceea ce privește dragostea este destul de sărăcăcioasă, dar nu atat de sărăcăcioasă încat să nu stiu cu ce '' se mănâncă''.
   
         Pace! Si Iubiti-va! :)