Mi se pare potrivit ca duminica, ziua în care lenevim în pat, uitându-ne la seriale să ne aducem aminte de oamenii dragi... Enjoy!
"Înainte de a incepe să citiți articolul, vreau să vă mulțumesc pentru implicarea și interesul organic de care dați dovadă. În fiecare zi mă stimulează să creez articole noi. Surprizele vor apărea pe parcurs. În continuare suntem pe INSTAGRAM și FACEBOOK. Use #windofchange to be part of our journey!" - Cornel
În câteva zile este ziua de naștere a bunicului meu. Un articol dedicat lui deoarece este un om minunat, de la care am am deprins această usurință de a oferi zâmbete și onestitate. De fiecare dată cand am avut nevoie de ajutor din partea lui - a fost acolo. Nu i-am simtit niciodata lipsa, dimpotrivă câteodata prea implicat. El pentru mine este IROMAN. În multe situații mi-aș dori să fiu ca el.
Pe bunicul meu nu l-am întâlnit niciodată plictisit, iar de fiecare data cand trec pragul curtii bunicilor mă simt culdura pe care mi-au aratat-o încă de la primii pași (abia acum îmi dau seama de ceea ce simt ei când mă văd acum la facultate, cu un cap mai înalt, de la copilul care avea febră și era extrem de bolnăvicios) . Dat fiind faptul că este ziua lui de naștere el este în lumina reflectoarelor. Cum spuneam, bunicul niciodată nu este plictisit sau "sătul" de ceva. Dintotdeauna săritor să te ajute, iar sinceritatea cu care oferă zambete face cât o mie de cuvinte. Imi doresc sa ajung si eu un tată ca el, dedicat si iubitor. Imi doresc sa razbat la rascruce de drumuri si intotdeauna sa privesc partea plină a paharului, ca el.
Înca din vremea anilor în care eram in scoala generala si incepusem sa fac sport mai serios, el mă aștepta si-mi asigura siguranța ca voi fi la timp în sala de sport. Un atuu foarte important pe care ar trebui sa-l dețină fiecare parinte/bunic : să ofere încredere junilor. El asta a facut si face, oferă incredere in oameni, chiar dacă oamenii, la rândul lor, nu arată aceeași compasiune. Cu mult drag îmi aduc aminte cuvintele lui, pe care mi le rostește aproape de fiecare dată când îl vizitez
: " Trăiește-ți viața! Viața este frumoasă!". Un bărbat, stâlp al familiei, în adevăratul sens al cuvântului.
La sfârșitul claselor din gimnazială trăiam primele experințe ale băiatului îndrăgostit. Nu-mi doream să întârzii la sport, dar nu puteam să nu merg cu domnișoara până în fața blocului, îmi plăcea de ea, dar habar nu aveam cu să exprim asta ( nici astăzi nu sunt vreun expert ), și făceam gesturi mici, pe care consideram eu că fac diferența în dezvoltarea "relației" noastre. În cele din urmă întârziam, iar bunicul meu mă aștepta, eu spunându-i că a întârziat tramvaiul sau tot felul de minciunele, care să mă salveze de la întrebări. Mie îmi plăcea pentru că nu mă suna excesiv sau nu punea presiune, pur și simplu mă aștepta, el trăind în București de atâta vreme cunoaște aglomerația bucureșteană, iar mă bazam pe asta.
În puțin timp schimb prefixul, pentru mine începe o altă eră. S-a terminat prima sesiune, cumva am mai crescut un pic, iar step by step încep să cunosc viața lor, a adulților. Cu această expansiune și ceea ce îmi transmite bunicul, creierul meu reacționeză altfel, iar substanța din cuvintele lui prind contur în mintea mea. De aceea, când ești mai mic nu prea acorzi atenție sfaturilor celor mari, și e corect, până te lovești de ele în realitate.
Și-am ajuns la final. Iroman pentru mine nu este personajul animat sau actorul din film, este bunicul meu - un om cu experiențe adevărate și trăiri sincere.
Eu mă consider norocos că mi-am cunoscut bunicii, îi iubesc și-mi doresc să-i fac mândrii că au crescut un om integru, care își dorește ceea ce este mai bun pentru el si pentru cei din jur.
 |
| O fotografie cât o mie de cuvinte. 02.2018 |
Pace! Și Iubiți-vă!
*Be part of our journey!
ANOTHER__cornel
Revista "WIND OF CHANGE"
Comunitatea #windofchange is growing.
