Why are my articles about sadness? - for "Revista Wind Of Change"

Why are my articles about sadness?

            Shortly, because my expectations are big and sadness amplify happiness after.  And I fall in love with someone that changed my vision about life, opened my eyes, and ultimately organised my ideas. After that, I put my emotions in articles and let it to everyone who has internet to read them. Emotions on paper are, purely, the best when I look back.
         
              I never loved someone like her. In those days, I preferred to see her smile than hang out with my friends. It was good because now I'm paying more attention to love. It doesn't mean I am good at this chapter - "love" - but it is very important to our lives as human being and I let things happen .

             And for those who don't believe in first impact of love, means you never felt that power of emotion. Unbelievable or not, once you get in love you become stronger and happier. Overall, I thank you so much for your time dedicated to see this and next Friday will talk about something more serious. Serious?! Yes, because I am my own judge on my behaviour and I try to be serious sometimes. Even thought it doesn't work . :)

Magazine ONLINE



See you~~~
#windofchange
Be part of our journey!
IG: @another__cornelside18

eValentine's Day ( The 2nd World War )

Bună!

       Articolul de astăzi este special pentru Ziua Valentinului. Povestioară rătăcită prin sertarul oamenilor îndrăgostiți și înafara Valentinului.

 background for reading : Borrtex-Choice
         

                          Ne aflăm in casa lor. In minunatul lor loc de cumpănă,  dragoste si liniste. Undeva pe la 1939,  prin luna august. Colonelul, un domn îmbrăcat în ținută militară si atitudine de fier sună la sonerie și identifică că acolo locuiau ei. Surprins de sosirea acestui domn si mirat ca tocmai de el este nevoie pe front, datorită vestilor primite de la comandament, se transformă intr-o statuie  pentru cinci minute ca sa poata realiza ca urmeaza sa fie parte a celui De-al Doilea Razboi Mondial. Intors în sufragerie, o vede pe ea ( el dintotdeauna o privea altfel in fiecare zi, la orice ora din zi ) - gingasă, brunetă, parul lung, lasat peste umeri, chipesi si cu gandul care nici lui nu-i venea sa-i treaca prin cap,  urmand sa-i spuna vestea că este chemat pe front. Ea în stare de soc, la aflarea veștii, iși strange palmele si incepe sa planga. E greu sa afiseze ceea ce simte, sufletul ii spune nu pleca, iubirea fata de patrie și popor - mergi și ajută la stoparea cruzimii.

                       Cuprinsi amandoi de acesta veste, el se duce in dormitul lor de la etaj si isi pregateste lucrurile, ca in douazeci de minute să se desparta de femeia care i-a luminat calea si care l-a iubit neconditionat in fiecare moment. Ea suspinând il priveste, sprijinita de tocul usii, si isi doreste sa nu plece.

                  Ea stie ca sansele de intoarcere in viata sunt minime, dar spera. Ca orice barbat indragostit de doamna lui, cu lacrimi in ochi se desparte de ingerul lui pazitor si pleacă să salveze tara, sa sprijine oameni si sa se intoarce triumfător. El este bine cunsocut ca om al binelui. Muntii i se pare dealuri, iar valurile i se par niste simple izbucniri trecătoare ale Mării.
             
                   Cand s-au cunoscut, el a incremenit admirandu-i frumusetea, aflandu-se aproape in stare de soc. Momentele prin care au trecut le-au facut mai stabila relatia, sunt mai siguri pe ei, iar dragostea lor va ramane nemarginita chiar si Ceruri. Acest eveniment nu va schimba chimia dintre ei, dimpotriva o va amplifica. Le va fi dor din ce in ce mai mult unul față de celălalt , se vor saruta in vis si isi vor desfasura serile romantice la telefonul de la cazarma, cinci minute pe saptamână.

                  Ea rezemată de tocul ușii, lăcrimând si suspinând ca nu-si va mai vedea iubitul isi indreaptă privirea in zare si il priveste, pe făurătorul de minuni de la spate, plin de incredere, dedicare si dragoste. Cu o inimă care bate și mai tare de astăzi, vizualizează intoarcea lui din Război...

             Să vedem ce se va întâmpla ... curând





Pace! Și Iubiți-vă!

Primul articol din Revista "Wind Of Change" ---> Here OR Here

IG: @cornelside18

Ce este anul sabatic? - Revista "Wind Of Change"

Bună!

 

    Noul proiect Revista "Wind Of Change" este în plină desfășurare. Acestă revistă va fi încărcată de conținut de catre Cornel și alte doua persoane talentate în ale scrisului - Andrei și Diana.

        Câte un articol nou va fi postat în revistă în fiecare luni, miercuri și vineri.
        Vă mulțumesc pentru interes și Revista rămâne revistă, iar blogul meu de suflet rămăne același. De aceea revista este disponibilă online pe Revista "Wind Of Change", si pe instagram @another_cornelside18 :) !

          In primul articol este vorba despre anul sabatic. Ce este un an sabatic nici eu nu stiam, dar Andrei, prietenul meu cel mai bun ne povestește din propria sa experiență.


        "Anul Sabatic – din Occident în România.

Salutare, sunt un fost licean și în același timp viitor student, iar mai jos vă scriu „Cum??” și „De Ce??” am alea să nu fac facultate imediat după bac, ci să aștept un an. Prima dată când am auzit de acest concept a fost la câteva luni după terminarea liceului, într-o vizită la deja fosta dirigintă. Pentru cei care nu știu despre ce este vorba, un an sabatic este un an în care elevii din țări precum Anglia, Franța sau alte state Vestice decid să îl utilizeze ca pe o perioadă de autodescoperire, practic se hotărăsc să se dezvolte din punct de vedere personal timp de 12 luni, urmând ca abia după să acceseze o facultate în care să se pregătească pentru o carieră, fie ea dorităde ei sau de persoanele cu influență în viața lor. Recunosc că inițial am ajuns să stau un an pe bară mai mult din întâmplare; după bac, ca orice elev „normal” am dat admiterea la o facultate, și anume cea de drept, și pentru că contez pe părerea celorlalți de multe ori, am ales Facultatea de Drept de la Universitatea din București, în detrimentul altor facultăți de drept private. Din diverse motive am picat admiterea, iar după afișarea rezultatelor am luat pe loc decizia să mai încerc încă o dată, vara viitoare; tot din acest motiv M-am gândit că nu ar fi inspirat să urmez altă facultate doar ca să nu „stau acasă”. Cu timpul am realizat că a fost una dintre cele mai inspirate decizii din viața mea; chiar dacăla început căutam consolare în părerile altora... Toate bune, până când a început anul școlar, majoritatea foștilor colegi din liceu și generală începuseră facultățile, iar eu stăteam acasă.... (Trebuie să menționez că nu locuiesc cu părinții, ei sunt în provincie. Fără acest detaliu poate că nu veți înțelege de ce am procedat cum am scris mai sus) Eram nevoit să mă angajez undeva, în primul rând fiindcă aveam nevoie de o sursă de venit; aveam mai multe opțiuni, și am ales-o desigur pe cea mai profitabilă, chiar dacă nu îmi plăcea sau nu mă vedeam făcând asta o perioadă mai lungă de timp. Am semnat un contract pe o perioadă de 30 de zile, timp care s-a dovedit a fi destul pentru a mă decide să schimb job-ul după terminarea contractului. Au mai urmat apoi încă 2tentative, la nici una dintre ele neputând să stau mai mult de o lună.... totuși, în ciuda perioadelor scurte în care am lucrat, am căpătat destule cunoștințe la fiecare încât să îmi fac o idee mai mult decât vagă despre branșa în care am lucrat. (De asemenea menționez că am vrut neapărat să nu mă reangajez la vreunul din joburile din trecut, tocmai pentru a încerca ceva nou). În prezent încerc un al patrulea serviciu, de la care de asemenea vreau să învăț cât mai multe.... Mă gândesc acum că poate multora dintre cititori le-a trecut prin cap gândul că, dacă M-am angajat și „am dat de gustul banului” nu voi mai fi interesat să mai fac vreo facultate.... ceea ce eu consider complet greșit. Desigur că voi face o facultate, e un pas important în definirea unui caracter, și în maturizarea fiecăruia, dar pur și simplu am simțit nevoia să iau o pauză după 12 ani de școală (fără să mai calculez și grădinița), să petrec mai mult timp cu mine și cel mai important, să nu respect tiparul în care încearcă să ne încadreze sistemul educațional activ în prezent în școlile din România. Pe lângă avantajul financiar pe care l-am dobândit în aceste ultime luni (îl mai adaug aici și pe cel moral: am avut mult mai mult timp să mă gândesc la mine cel din viitor, și să îmi conturez o imagine la care vreau să ajung la un moment dat în timp), am mai dobândit și o cantitate semnificativă de cunoștințe cu care pot să spun că sunt mai pregătit decât atunci când am părăsit băncile școlii. Trăind într-o țară liberă, aveți dreptul să nu fiți de acord cu ce gândesc eu, dar susțin cu hotărâre că nu este rău, ba din contră vă va fi benefic un an sabatic, și de aceea recomand tuturor elevilor de clasa a 12-a care nu știu ce vor să facă cu viitorul lor. Cred că v-am răpit destul din prețiosul dumneavoastră timp, așa că voi încheia. Toate cele bune, and never forget: „YOU ARE AWESOME!!”
“Be part of our journey!” - by Andrei Neagu for “Revista Wind of Change”. :) " IG : @antonimul_anonim

ASTEPTĂM FEEDBACK-UL VOSTRU!