pe repede-nainte....
In tramvai ora 10:19 am
Nu cred ca observa nimeni ca stau ca un obsedat proptit de geamul de pe partea stanga a tramvaiul cu un picior sprijit de locul ăla pe unde vine aer cald iarna , cateodata clocotit şi imi înşir cateva gânduri tastand pasiv si repede ca sa nu ajung la staţia unde ar trebui sa cobor si din "greseala" sa o ratez. 😀
Castile pe urechi, si cu gandurile aplecate spre treburi mai mult sau mai putin importante. Ciudat e ca de la schimbarea orei parca devin din ce in mai obosit si plictisit de tot ceea ce se petrece in jur. Insa, sunt linistit de ideea ca weekend-ul e aproape. Ne mai despart cateva ore. Fugitiv ca deobicei incerc sa fac totul ca la carte, nesemnificativ pentru unii, ideal pentru mine.
Vinerea, e ca un vis frumos care vrei sa se termine. Nu, nu e un coşmar. Vinerea exista o stare de stand-by de la tot colectivul. Mda...nu stiu, asta simt eu...
Ceea ce e si mai grozav Saptamana Altfel, facem activităţi super distractive, interactive si educative .
Hai ca am trecut de staţia Eminescu si ce crezi, accident. Graba strica treaba,prieteni. Erau doua BMW nu prea grav lovite :)) e bine ca nu exista niciun rănit. Pompieri, politie tot tacamul :))
O femeie din dreapta mea care ma priveste de sus imi urmareste degetele care parca nu vor sa se mai desprinda de smartphone...
Am coborât...Pa ☺
Pace! Si Iubiti-va!
