Bună!
Rainy days. Stay inside. Between four white walls. Sunday, please, pass away, because I have a lot of work tommorrow and you don't leave me alone.
Sunday LOVE story - my mental relax -
Întins pe o canapea, veche și uitată de lume mă apropii de un zâmbet cald, de care aveam nevoie de mulți ani. Îmi exersez zâmbetul cu prea puține persoane, iar de multe ori uit să-l afișez cu cine trebuie. În schimb, am observat că mă atașez de persoane, și-mi place să-mi atribui din calitățile lor mie, crezând că în felul acesta mă dezvolt și eu.
Privesc întotdeauna în viitor, dar nu prea știu ce fac mâine.
Văsuzem printr-un serial tv o exprimare extrem de deșteaptă - "Eu am grijă să rămân îndrăgostită" ( erau cuvintele unei domnișoare) , însă pot spune că și eu mă îndrăgostesc, însă nu dezvolt obsesii. Obsesiile sunt din ce în ce mai rare, când trebuie să fii atent la seminare și cursuri, pe lângă diversele activități extra.
Continuând, cu cămașa mea XXL, pe corpul ei S, parcă văd o stafie cu zâmbet de felină, care-mi stârnește toate simțurile. Mă simt atras de ceea ce ascunde sub cămașa mea, albă, cămașă "de gală", și privesc în viitor exact cum spuneam. Nu mai stau pe gânduri și încerc să o scap de acea cămașă, care reprezintă un impediment în fața fericirii noastre. Urmările rămân secrete. . .
Dimineața, o surprind cu niște acorduri de chitară, care-mi aduc aminte de anii de studiu, veseli, unde mă întâlneam cu profesorul meu drag. Se trezește, și-mi aruncă un sărut grăbit, eu fiind pe aceeași canapea veche unde începuse totul, dar nu sfârșise. În timp ce mă săruta uitam de degetele care se sincronizau perfect pe griful chitării, și mă lăsam cufundat. Ciudat, pentru că prima mea dragoste a fost chitara - la bine la greu ea mi-a cântat și mi-a făcut după-amiezile mai ușoare în perioada adolescenței în care tot timpul exista o luptă.
Printre atâtea detalii, aburii cafelei se dispersaseră și amplificau totul. În fiecare dimineață parcă văd o altă persoană, zâmbăreță, cu păr brunet descătușat de caracteristicele perfecțiunii.
La noi, viața e un cântec, iar ea menține ambiguitatea relației, ceea ce mă face să mă îndrăgostesc și mai tare.
Ca să termin, o las întinsă pe patul nostru imaculat și mă întorc la treabă, de ce? BECAUSE I LOVE WHAT I DO. Și ea știe că pe ea nu o poate înlocui nimic, însă distanța dintre noi aduce momente memorabile atunci când ne vedem, iar ieșirile costă. I love you...babe
Pace! Și Iubiți-vă!
IG : @cornel__side
